Credeam ca pot

Credeam ca nu am nevoie de tine..pentru ca am prieteni geniali cu care puteam satisface lipsa ta, dar nu stiu exact ce imi lipseste acum...Poate e doar un fel de melancolie sau lipsa de dragoste...sau poate e doar ingrijorarea fata de deteriorarea a ceea ce se afla in jurul meu.
Simt cum fiecare moment care trece ma poarta intr-o lupta din ce in ce mai puternica contra unei forte similare cu gravitatia.Parca e un drum fara intoarcere care pe masura ce-l strabat devine tot mai stramt si mai greu de suportat...si...si totodata poate e doar lipsa ta.
Parca fiecare sunet imi spune sa ma dau batut si sa aleg calea ce usoara...Poate asa e mai bine... sau poate nu... si totodata ..poate e doar lipsa ta...