Decizii...

Nu toate lucrurile le facem pentru un motiv caci dacă acesta ar exista probabil că nu l-am mai vrea.Facem uneori lucruri pentru că asa simtim că este bine… ceea ce uneori e bine sau nu.De ce trebuie mereu să ne gandim la consecinte şi nu putem traii la maxim momentul..? consecinte exista mereu … momentul acela magic va pierii…

Spaţii şi doar atat… intre noi exista numai spaţii ce schimba caldura de la disţantă urmând să se racească…. E pustiu şi va veni frigul…, lumina se stinge si esti iar singur.Unde?... nu se ştie unde… dar poţi fi unde vrei tu… caci eşti singur… si nimeni nu va rade de tine… poţi visa la orice fara a fi batjocorit .Poti sa iti imparti visul cu tine insuti… nu asta ti-ai dorit?……… asa e… nu…

Ti-e dor de soare…? De viata care o aveai inainte sa mori? In mare parte da…Iti e dor de prieteni… de vara cand te distrait cu ei… de o sticla de Redd’s .Ce frumos era sa poti sa simti … sentimente…Durerea iti strapungea sufletul adanc…Lipsa iubirii… te facea sa plangi in fiecare noapte….si iar incepeai sa te tai…. Sangele si lacrimile se intalneu pe parchet si pe covor…Ce frumos era…

O sperietoare un ciob verde si sange… carpe murdare .E ceata printe copaci uscati in padure… nu sti unde sa te duci …Trei poteci…toate duc nicaieri … in rai nu ai acces, iadul e dur… felicitari azi e prima zi din restul vietii tale…

Societate spulberata din lipsa socializarii

Daca pentru fiecare clipa in care suntem tristi in viata am primii un smarald unii ar fi putred de bogati iar altii saraci lipiti.Caci asa e in viata unii sunt nascuti sa fie fericiti iar altii sa absoarba tristetea altora si sa o duca cu ei pana sub pamant. Si cateodata simti asa cum vrei sa pleci undeva departe… cat mai departe… sa simti ca esti singur alaturi de nimeni in afara de tine…Si totusi nu ar fi o idee buna caci sti si tu nu poti traii singur… si chestia asta te omoara cel mai rau… vrei sa scapi dar in acelas timp singuratatea te omoara…

Bun deci nu poti pleca… ramai aici in oras…. Sursa problemelor tale…totul in jur ti se pare atat de fals… de negru si albastru…. Incat e pur si simplu toxic…

Mergi pe acelas drum pe care il faci deja de aproape un an… de cand te-ai mutat aici – mare greseala –caci abia acum iti dai si tu seama ca iti era mult mai bine acol unde erai… Treci pe langa zidul cel mare si gri,mazgalit cu nuante de albastru…Si totusi nu ai observat pana acum… aproape totul in jurul tau e albastru… trotuarul e albastru… prietenii tai sunt albastrii… chiar si tu in sinea ta esti albastru…nu ai niciun motiv sa fi fericit deasta esti trist…dealtfel privind in jurul tau nu ti se mai pare nimic amuzant…oricum esti preocupat de un singur lucru ,de ea, si ignori orice altceva.Prezenta ei te face sa tremuri, sa te gandesti chiar si daca o singura secunda la cum era…un alt lucru care te omoara -amintirea- caci nu poti uita… sa treaca si 1000 de ani fara sa o mai vezi si nu o vei putea uita caci ea e defapt era… cu adevarat iubirea ta,dar ea nici nu se uita la tine. Intr-un tarziu te vede… vine si te saluta… se comporta de parca nu s-ar fi intamplat nimic… chiar nimic…adica de parca intra voi nu ar fi existat vreodata o relatie.Se vede clar ca ea nu sufera nici macar cat un varf de unghie fata de cat suferi tu.Asa ti se intampla cand tu pui suflet si ea nu… in fond tu esti fraierul,ea nu… tu suferi,ea nu…tu plangi,ea nu…tu regreti,ea nu… tu clachezi,ea… ea… se simte chiar bine in prezenta altora.

Fiecare om are un loc al lui propriu… poate sa fie cunoscut numai de tine sau de toata lumea. Al tau, e acela din parc intre ce doi fagi grosi unde obisnuiai sa stai jos si sa desenezi.Sti si tu… stiu si eu ce are sa se intample cand ajungi acolo. Pe aleea aceea unde ai vazut-o prima oara,acum mai e doar vantul rece de toamna care iti sufla deranjant frunze galbene,ude,bolnave de atata ura cat au absorbit de la tine… cat si la cei care vin… caci aici e locul perfect unde vii daca esti trist…e un loc retras si perfect prin simplitatea banalitatii lui. In fine ai ajuns si e seara deja.Cerul e de un albastru inchis pe alocuri cu nori ne ploaie trecatoare… Te uiti in sus si norii se limpezesc,cerul ti se deschide si te ridici… te uiti la tine esti alb,pur.Dar te uiti in jos la pata rosie si corpul parasit.Ce e oare diferit acum… ? A da… acum nu mai esti trist… tristetea ai uitat-o acolo jos…dar… acum n-ai mai ramas cu nimic.

nicaieri,undeva,nedeslusit

Cand ziua e noapte si noaptea e zi,
Cand nu e nici astazi,nici maine,
Cand ceasul intors s-a oprit,s-a topit,
Cand umbra ta fuge de tine,


Cand uiti a vorbi si urli incet,
Apoi tot mai groaznic,mai tare...
Cand mantia spaimei te-nfasura trist,
Sa mistuie tot ce traind ai iubit,


Vrei doar o mana intinsa sa vezi,
Ar fi pentru tine-acceptare
A ceea ce esti,n-ai fost,dar vei fi...
Insa n-o vezi si ura te cuprinde mai tare.

titlu..?fara titlu...

Uitate in jur….Nu…mai bine nu te uita caci imaginea eului tau inchis e tulburatoare.Prin singurul geam care iti lumina de obicei camera trec acum doar razele lunii .Esti trist…cum sa nu fi ? nu ai pentru ce sa traiesti… nu ai aproape nimic… si totusi continui sa te tarasti murdar printr-o viata plina de jegosi…Si de ce… ? Pentru ca se zice ca speranta moare ultima… si totusi moare…

Ignori ce ti-am zis prima oara si totusi te uiti in jur…Mai bine nu te uitai…imaginea unei camere cu pereti crapati si geam fara sticla….e bine insa ca exista un pic de culoare in ea… culoarea rosie a sangelui care l-ai vomitat aseara…

Stiu ca acum ma injuri… sti cine sunt eu nu...? Sunt constiinta ta… vocea ta interioara… ma auzi destul de des… in ultimu timp mult mai des ca alta data…stiu ca ma injuri…. pentru ca te gandesti ce rost are sa ai o constiinta care te fute la cap?! Dar sti bine ca am dreptate… da… uitete acolo la geam… la distanta pana jos…. Stiu ca sti ce vrei defapt….

Nu mai ofta ca un fraier… si nu-i mai ascuta pe ai tai cu se omoara reciproc in alcool si pastile…Mai bine pune-ti castile in urechi… asculta ceva lent si trist…ca sa ti se potriveasca… si priveste iar stelele… chiar daca sunt nori…. Lumina lunii se intrezareste… defapt aia e doar dorinta ta de a o vedea… caci norii de fum de la combinatul chimic de langa bloc nu te lasa sa o vezi… Hai,nu mai astepta ia odata tigara aia….oricum altceva mai bun nu ai de facut.Uitete iar peste albumele interminabile de poze…. Amintesteti cum era cand erai fericit… ce zambet frumos aveai…dar unde l-ai ascuns acum… ?Nici nu raspunde stiu ca sti pentru ca si eu stiu…dealtfel ceea ce sti tu stiu si eu… si starea ta de tristete ma face sa te fac sa iti accentuez acea stare…care dealtfel ma omoara cu incetul si pe mine…Uite asa am intrat intrun cerc vicios… sa sti ca tu cu incetul ma omori pe mine iar eu pe tine… si murin lent dar sigur amandoi...

Hai mai gandestete … cum era cand erai fericit ?...Se presupune ca ai uitat ?Da… oricum asta a fost tare demult… pe vreme cand alor tai le pasa de tine…. Dar oare le-a pasat vreodata… ? tii tu minte sa se fi jucat cu tine vreodata.. ?Eu nu deci nici tu…Tii minte de cate ori ai vrut sa-l omori pe taicatau….eu nu… caci am pierdut sirul. Iar ai uitat sa-ti incarci telefonul…. Vezi k ai peste 10 mesaje si apeluri….Wow esti cautat… de presupusii prieteni care nu vroiau decat sa te intrebe unde sunt ceilalti… sau sa te intrebe unde esti… doar ca sa se duca sa stea cu ceilalti si sa te ignore….Esti atat de singur ca ai putea sa te urci pe cladirea primariei si sa te arunci fara sa-si dea seama decat un boschetar canibal flamand.

Te-ai saturat sa asculti Nasta…te cred… iti aduce aminte de fosta… si cum credeai tu ca te iubeste… In fine hai ca e iar dimineatza … iar te cheama prietenii afara ca sa nu te bage in seama…Dar tu ai ceva de facut… tu sti sa desenezi… si asta e foarte linistitor… probabil singurul motiv pentru care mai traiesti… Nu-i mai baga in seama…hraneste porumbeii…uitate la cer… imagineaza-ti cum ar fi sa fie frumos… doar asa poti sa scapi…Le zici ca pleci… doar nu te asteptai sa-i pese cuiva…

Ai ajuns acasa… Lasa-i pe ai tai…sunt mult prea « high » ca sa te recunoasca… hai du-te si fura-le o bila… meriti si tu…

Singura sursa de fericire…. vine din pliculet… si asta e foarte trist defapt…. Dar astfel de momente te fac sa plangi in cele mai groaznice chinuri cand iti amintesti de trecut …de ei… de ea… de atunci…Ai inima rupat in mii de bucatele… insa si cea mai mica dintre ele are dragoste in ea cat sa umple cerul de stele…. Insa la fel de multa ura sa umple iadul de iele…AAA da… uite-o acolo in colt … poza celei ce nu-i trebuie rostit numele…intr-adevar ti-e dor de ea…. Si iti rasuna in cap ultimele ei cuvinte… »sa nu-mi mai vorbesti vreodata ». Iti e atat de dor sa o strangi in barte…. Dar… asa e… ea va pleca… si sti foarte bine ca te-a iubit…. Dar ce s-a intamplat… ?Destinul a hotarat ca nu meriti o soarta atat de favorabila… si fericita… in fond tu esti blestemat si la tine fericirea e interzisa.

A story by SteEvY(cuprinzand pe alocuri aspecte din viata reala)